Home

CSS Nested Menus Css3Menu.com



inimi

Pisica, un terapeut perfect si uneori mai mult decât atât

Nu am crezut, dar e adevarat !
Când cineva, un terapeut, a spus ca animalele de casa, atât pisicile cât si câinii de companie se sacrifica uneori pentru noi, mai exact pot muri în locul unui om, mi s-a parut ciudat si în concluzie am pus sub semnul întrebarii spusele acestuia cu obisnuitu-mi scepticism la care nu pot niciodata renunta si care ma determina sa nu cred ceea ce nu pot verifica daca nu în mod stiintific, macar în mod empiric. Apoi ca si cum cineva ar fi încercat sa-i dea dreptate terapeutului am avut în fata ochilor câteva carti ce afirmau acelasi lucru. Nu stiam ce sa cred…
Pâna când… mi s-a întâmplat.
Dupa un lesin al mamei mele subit si surprinzator pe când se afla într-un magazin, analizele ei aratau dezastruos. S-a internat în spital nestiind înca daca doctorii ar mai putea face ceva pentru ea. Parametri sângelui erau departe de limitele normale. Aproape ca se resemnase. Dupa câteva zile de tratament si perfuzii nu-si revenise. Analizele aratau în continuare destul de prost. Externata dupa o saptamâna de spitalizare, mama urma sa revina în spital dupa vreo douazeci de zile pentru a se verifica rezultatele tratamentului. A urmat tratamentul. Dupa doua saptâmani a facut din noi analize la un centru medical pentru a le confrunta pe acestea cu cele ce urma sa le faca în spital. Analizele erau proaste. Poate ascultându-si vocea interioara, poate urmând voia Domnului sau dândui-se sansa sa treaca peste ceea ce numim în mod popular « cumpana », adica a te afla între viata si moarte, mama mi-a facut o vizita. Mi-a spus ca dorea sa-si vada pisicuta, care desi era « a ei » o crescusem eu de când era mica, deoarece tatal meu nu accepta pe atunci o pisica în casa. Alaturi de celelalte pisici ale mele Zburlici era fericita. Cu parul pufos, angorat si negru era o pisicuta tandra si în mod surprinzator o iubea pe mama întâmpinând-o de fiecare data bucuroasa, parca stiind ca... e « pisica ei ». Nu voi uita niciodata imaginea mamei asezata în fotoliu cu micuta pisica în brate. Pareau ca vor sa-si ia la revedere una de la alta. Dar... fiecare cu alt gând. A doua zi mama s-a internat în spital pentru analize. Tot a doua zi mica Zburlici a refuzat sa manânce si s-a întins pe covorul din baie. Nu mai vroia sa iasa de acolo. O usoara indispozitie, mi-am spus. Poate ca a racit, pisicile sunt uneori sensibile la curent si schimbarile dintre anotimpuri. Dar ea a refuzat în continuare sa manânce si sa iasa din baie. A petrecut o zi întreaga acolo si apoi si noaptea ce a venit. Eram hotarâta sa o duc la doctor daca starea ei nu se va ameliora. A trebuit sa ma duc la spital. În acea dupa amiaza mama avea sa primeasca rezultatul analizelor si în functie de acesta sa fie externata ori ba. Deci trebuia sa fiu acolo. Surprinzator, analizele au iesit bune. Comparabil cu cele facute cu doar câteva zile în urma rezultatele i-au uimit pe medici. Când am ajuns acasa am aflat vestea cea rea. Zburlici nu mai era printre cei vii. Sacrificiul ei tacut si aproape miraculos niciodata nu-l voi putea uita.
Nu am gasit o explicatie rationala a întâmplarii de mai sus. De ce s-a îmbolnavit pisica atât de brusc si tocmai dupa ce statuse în bratele mamei ? De ce starea mamei s-a ameliorat brusc ? Oare sacrificiul ei a fost voluntar ? A stiut? A acceptat acest sacrificiu? Nu am gasit deocamdata raspunsul la aceste întrebari. Ceea ce pot spune având în vedere studiile, experienta si cunoasterea mea e ca animalele preiau anumite energii, ca se produce un transfer energetic ce aminteste de ritualurile de transfer ale samanilor, de vrajile din vechime, de ofrandele aduse zeilor sau de ce nu de « arderile de tot » pomenite în Biblie. Diferenta între toate acestea e ca în cazul de sus magia s-a produs automat. Omul nu a intervenit în voia Domnului. Am convingerea ca daca mama nu m-ar fi vizitat atunci… lucurile ar fi stat altfel.

Carla von Vlad

Lumea Spirituala Click to join lumea_spirituala@yahoogroup.com

fluturas

Descopera magia ascunsa in sufletul tau...

Cititorii fideli ai site-ului Lumea spirituala ma cunosc deja prin scrierile mele, la fel si cei ce mi-au citit cartile de spiritualitate si romanele initiatice. Lumea sufletului nu este decat o sora a primului meu site, o sora mai mica, la fel de frumosa, la fel de nazdravana, avand si ea aceeasi menire, respectiv raspandirea cunosterii. Nu o fac chiar in mod gratuit… Am si eu un oarece interes, doresc sa traiesc intr-o lume mai buna. (continuarea aici)

Pasarea Pheonix

De ce e necesar un maestru…

Este o certitudine ca avem in noi samanta perfectiunii, e sadinta in noi, ascunsa undeva in adancurile sufletului, stim instinctiv despre ea, pentru ca o simtim ca pe un dor…. Un dor de ceva, ceva numit FERICIRE. Sa cauti fericirea este programul divin. (continuarea aici)